Dor de iarna.

Azi,penultimul vis s-a scurs in timp ce se gandea la iarna.

Nu stia ca toamna n-o sa-l ierte niciodata.

A mers prin nameti pana la genunchi si a urcat pe cele mai inalte campii.

Omul de zapada i-a spus ca drumul e usor de vazut cu inima.Dar el de unde stia?

Ar merge toata noaptea numai sa stie ca dimineata il va primi cand va ajunge la ea.

Nu-ti fie frica.Fulgii cad din cer cand este insorit,i-am spus.

Ii batea inima.Era o palpaitura mica in partea de sus.

N-a apucat dimineata.S-a stins printre crengile furtunii.

O sa se mai nasca el o data si atunci va ninge!

I’m wide awake.

S-a cam terminat septembrie.Trebuie sa ne trezim sau cel putin sa ma trezesc.A fost linistitor visul.Plin de ape adanci si negre,de locuri parca ruginite din copilarie,de dealuri si paduri,de aer curat de munte,de dimineti fara soare,dar fericite.Plin de zambetele jucause ale copiilor,plin de cuvinte,de prieteni vechi,de locuri noi ce nu stii daca le vei mai vedea vreodata.

E frumos septembrie.Cateodata nu ai vrea sa se termine.Te tine in viata doar speranta ca in decembrie va ninge.

As manca niste nuci verzi.Din alea din cauza carora te murdaresti pe maini.Ah ce as manca niste nuci verzi…