A trecut asa mult timp si inca nu am reusit sa imi dau seama de ce uneori incetam sa mai gandim.In loc sa fie trimisa spre creier informatia este trimisa spre inima si aceasta o preschimba in altceva,ceva mult prea inaltator pentru suflet si mult prea de neinteles pentru restul…
Sunt pietre adunate pe o mare nesfarsita,sunt nori adunati pe un cer albastru,sunt pomi adunati pe un pamant fara forma,sunt multe lucruri adunate peste alte multe lucruri….si mai suntem noi oamenii adunati peste timp!
Cu siguranta avem nevoie de acele momente neganditoare.Avem nevoie sa ni se taie respiratia din cand in cand,pe un ritm al inimii cand mai rotund cand mai ascutit,sa simtim cum inima ne bate mai tare si mai incet in acelasi timp pana cand ascutirea ei sa ajunga undeva in coltul inimii celuilalt.Sa nu inchizi ochii ca nu cumva sa pierzi vreo clipa din asta nesfarsita. Sufletul tau va rade atat de tare incat sufletul celui din fata ta il va auzi.
De ce oare momentele cele mai fericite din viata mea sunt acelea in care mi-am lasat inima sa dicteze?E o intrebare care ma face sa zambesc numai gandindu-ma cat de absurd suna.Dar o pot demonstra la fel de putin cum pot demontra ca sufletul meu este nemuritor.
Cateodata prefer sa raman acolo,in clipa mea neganditoare si sa o iau de la capat cand aceea clipa se termina.Sa fie multe clipe adunate pe multi oameni…
Cand iti doresti sa intri intr-o astfel de clipa opreste-te din gandit!Deschide niste aripi undeva si flutura-le peste suflet.Sa faci ochii mari ca nu cumva sa pierzi ceva de nerecuperat.Priveste cum toate trec prin fata ta netulburandu-ti nimicul.Esti doar tu si aerul tau…Apoi trage de colturile gurii inspre urechi cu o forta egala cu o stea.Uita-te in ochii celuilalt si ai sa simti cum inima nu mai bate dupa reguli.Ai sa simti un strop de ploaie pe frunte si un strop de curcubeu pe buze.Acela va fi un zambet..
Celalalt iti va fura din zambet,iar aceea se va numi fericire…
De aici incepe totul…
Recent Comments