Aflandu-te intr-o camera goala ai sa te uiti mereu pe fereastra.De fiecare data vei surpinde altceva.

Acum ai in fatza o cladire.E alcatuita din linii drepte.Are balcoane bine subliniate cu ajutorul unei culori albe.Ar putea fi un bloc in care multe familii isi duc existenta.

Acoperisul cladirii este gol,asa cum probabil este mai mereu.Nicio frunza nu cade pe el,pentru ca nu exista niciun copac,in jur ,mai mare de al doilea etaj.

Langa cladirea frumos colorata este o veche uzina,cu geamuri mari.Uzina nu are perdele,iar copacii din jurul ei o depasesc cu mult.

Oamenii nu se vad nici in stanga nici in dreapta.

Vremea e parte din viata noastra.Intervine in toate actiunile.Nu de putine ori v-ati auzit spunand: ” Nu mai mergem maine in cutare loc pentru ca ploua!” sau ” Trebuie sa a imbrac cu nu stiu ce geaca pentru ca a nins!”…Asta e situatia,vrem nu vrem,temperatura ridicata sau scazuta,vremea capricioasa sau nu,e o parte din noi.

Vremea rea cuprinde ploaia,zapada,burnitza,vantul…tot ce induce frig,ger. In astfel de conditii ne imbracam bine,gros,deci ne ferim de eventualele consecinte nefaste ale vremii,asa e si in dragoste…ne ferim tot timpul.Stim ca urmeaza sa fie o perioada mai grea,dar ne inarmam cu rabdare si cu tot ceea ce mai este necesar.Vremea rea este o altfel de vreme buna.

Ma gandeam ca ideile zboara intotdeauna.De la om la om,de la gand la gand.Fiecarui om i se repartizeaza cate un gand in fiecare moment.Ideile se schimba dupa cum urmeaza planul lor.Nu ne-am nascut idee,dar poate ne-am nascut gand.Si se pare ca ne-am nascut si om.Nu stiu care dintre ele persista mai mult in timp.Probabil ca difera,asa cum o idee nu poate fi exprimata de doi oameni in acelasi fel.Totul se materializeaza in cuvinte,chiar daca ne-am impotrivi teribil de tare.Noi ne-am sforta ineficient in fatza unor idei ce ar ramane mereu la fel,indiferent ca oamenii le-ar putea da viata sau nu.

Ideile au fost intotdeauna puse sub un semn de intrebare.Nu se stie nimic concret despre ele si cu toate astea lumea este formata din idei.Totul incepe si se termina cu o idee.De unde vin?- nimeni nu a putut sa desluseasca.Ideea a creat omul sau omul a creat idea?

Tu stii totul despre tine?Despre tine ca idee,despre tine ca gand sau despre tine ca om…

Marti dimineata mergeam grabita pe strada sorbind din cafea.”Dreptul constitutional este…mda…Dreptul administrativ…da…Trebuie sa fac piata,sa imi cumpar o esarfa,sa ma intalnesc cu Ioana,sa mananc.Da,trebuie neaparat sa mananc.Ar trebui sa imi iau o carte.Hm…Eh lasa,altadata. Trebuie sa imi fac baie si neaparat trebuie sa nu uit sa ma clatesc dupa ce ma spal pe dinti.M-as juca cu pasta de dinti in seara asta,dar nu cred ca am timp…oh well,vom vedea”.Acestea erau cateva dintre gandurile mele,fiecare cu neuronul respectiv.

Am clipit de 4 ori si la picioarele mele a cazut ca secerata o femeie tocmai lovita de o masina.Masina nu a oprit,soferul nu a facut niciun gest ca i-ar pasa de soarta femeii imprastiate la picioarele mele. Nu apucasem inca sa imi raspund la toate intrebarile:cum,de ce,cine,ca ma si vad la spital,intre patru pereti albi si doua usi metalice,asteptand “deliberarea”.Un tanar asistent se apropie de mine si ma prinde usor de mana.Femeia va ramane paralizata de la mijloc in jos.Nu va mai merge niciodata.Nu va mai putea avea copii.Poate nu va mai zambi niciodata,nemaisimtind nevoia sa o faca.E posibil ca viata ei de acum incolo sa se desfasoare din simpla inertie.

Indrumata de asistent am ajuns in fatza camerei pacientei.Stateam cu mainile in buzunar si ma uitam pe geamul camerei.Abia acum m-am oprit sa o vad.I-am putut observa trasaturile fetzei,in ciuda nenumaratelor zgarieturi.O cunoasteam.O cunosteam pe femeia care cu cateva ore in urma zacea la picioarele mele.Nu ne cunosteam personal.Nu ne vazusem niciodata pana acum,dar faceam parte din viata ei asa cum si ea faceam parte din viata mea.Am iubit la un moment dat acelasi barbat.Ne-am cauzat suferinta reciproca fara sa vrem neaparat;prin simplu fapt ca eu stiam de existenta ei si ea stia de existenta mea pe pamant.L-am impartit fratzeste pe acel barbat.El ne iubea pe amandoua si amandoua stiam asta.N-am spus niciodata nimic,niciuna.Si ce era de spus?Cum era de asteptat,el a jucat ambele carti prost,ne-a pierdut pe amandoua.E greu sa traiesti in umbra altei femei.As vrea sa cred ca e greu sa iti dai seama care sta in umbra si care sta la soare,dar nu e asa.Am stiut dintotdeauna.Dar umbra se muta,in functie de fortele care o determina.

O priveam si ma gandeam cat de greu imi va fi sa plec.In minte imi rula  imaginea unei cesti de cafea rasturnate de o mana neatenta.Cu grija sa nu trezesc niste amintiri uitate,am deschis usa,am patruns in locul in care nu ma asteptam sa patrund vreodata,si m-am asezat la capataiul femeii.Am invelit-o si i-am mangaiat parul asa cum avea si ea grija de el,cand eu nu eram acolo.

Ma gandeam ca nu as vrea sa se mai trezeasca niciodata.Daca s-ar trezi acum,probabil m-ar uri si asta pentru ca ar sti ca ea nu ar fi putut sa faca niciodata ceea ce am facut eu.

Nu este o poveste trista,nu este o poveste fericita.Este o poveste despre prieteni ascunsi,despre oameni care se cred dusmani,care se vad in competitie unul cu celalalt,dar care,de fapt,sunt de aceeasi parte a balustradei.

E o poveste fictiva.Nu s-a petrecut in realitate,da este o chestiune prezenta mereu in viata de zi cu zi,fie ca vedem sau nu.Este important cum tratam aceasta intamplare.Nu trebuie sa fie vorba despre un accident ca sa intinzi mana.Inimile se castiga oricum,e ceva mai presus de noi.

Eu chiar nu plec nicaieri.Peste ocean,peste mare,peste munte,peste mii de zapezi…..oriunde as fi fizic,nu as fi si cu sufletul.Cel putin nu in intregime.Mi s-a spus ca dupa ce mori nu se mai intampla nimic.Ce vezi acum asta e.Atat.Asa ca grabeste-te sa faci lucruri prin care vei dainui pe pamant.Lucruri prin care unii oameni te vor aminti si peste 300 de ani scursi.Nu stiu daca e asa.Poate ne vom gasi sufletele pereche si in rai si vom trai cu ele acolo,in caz ca aici nu le gasim.M-am intrebat intotdeauna: oare sufletele pereche sunt menite sa mearga impreuna in rai ori in iad ? Sau sunt despartite brusc la poarta dintre cele doua ?Hmm…

Nu stiu daca va ganditi vreodata la cat de norocosi suntem ca ne putem trezi in fiecare dimineata si avem ce manca,avem haine dragute cu care sa ne imbracam.Putem sa iesim cu prietenii in oras fara ca in vreun moment sa ne gandim ca ar putea veni o bomba peste noi.Ca le putem telefona parintilor cand simtim nevoia.Ca le putem auzi vocile prietenilor cand ne este dor de ei.Ca indiferent ce va fi maine,avem un pat in care sa ne traim visele.

Niciodata nu vom realiza cate lucruri avem.Intotdeauna ne vom gandi la cele pe care nu le avem.Poate atunci cand vom invata sa traim cu lucrurile frumoase din vietile noastre vom putea fi fericiti in fiecare zi.Zambetele nu costa nimic,dar adunate sau scazute ne costa fericirea.

Ce bine e sa stai in pat.Sa te infasori in patura si sa auzi ploaia.S-o auzi cantand special pentru tine.Ploaia nu a fost niciodata trista,a fost doar relaxata.Iti bagi capul in perna si stai asa o ora,doua,trei,pana dimineata.Nu conteaza ca in camera e usor frig,tie ti-e bine in locsorul tau cald.Doar al tau…

Ploua iarna.Ploua primavara.Ploua vara.Ploua toamna.Ai timp pentru noaptea ta si a ploii.Sa n-o ratezi.

Azi,penultimul vis s-a scurs in timp ce se gandea la iarna.

Nu stia ca toamna n-o sa-l ierte niciodata.

A mers prin nameti pana la genunchi si a urcat pe cele mai inalte campii.

Omul de zapada i-a spus ca drumul e usor de vazut cu inima.Dar el de unde stia?

Ar merge toata noaptea numai sa stie ca dimineata il va primi cand va ajunge la ea.

Nu-ti fie frica.Fulgii cad din cer cand este insorit,i-am spus.

Ii batea inima.Era o palpaitura mica in partea de sus.

N-a apucat dimineata.S-a stins printre crengile furtunii.

O sa se mai nasca el o data si atunci va ninge!

Azi se trezeste de dimineata.Nu ca in alte dimineti cand obisnuia sa doarma pana tarziu.Sta pe marginea patului si isi descurca parul cu degetele.Nu rade,nu zambeste.Nu schiteaza niciun gest care ar putea sa o tradeze.N-ai putea spune la ce se gandeste.

Se aseaza in fata oglinzii.Se uita la anii care au trecut peste fata ei.Ii vede de parca azi s-ar fi nascut si tot azi ar fi murit.N-o sa inteleaga niciodata.

Se ridica si se indreapta spre biblioteca.Se uita la fiecare carte,de parca acum le vede pentru prima data.Le atinge usor cu mana.Le simte sufletul in copertile lor invechite.Fiecare carte o sustine pe cealalta,inevitabil, cum si oamenii se sustin intre ei.

In cuier vede atarnata rochia cea alba.Stia ca astazi o va purta.Va fi prima data….va fi ultima data… Pe masuta de langa pat stau pantofii…albi…frumosi….Plange…Nu e prima data,dar poate va fi ultima.Dar cine isi doreste sa planga pentru ultima data?Sa stii ca e ultima data cand plangi…

Se imbraca incet,sa nu cumva sa trezeasca vreo amintire.Acum se gandeste la multe,ai putea sa iti dai seama la ce.E inca devreme.Trebuie sa ajunga si buchetul.

Toate miresele sunt triste.Asa s-au nascut.

Tot mai multi oameni divorteaza.Tot mai multe familii se destrama.Oare motivul pentru care se intampla asta este nepotrivirea de caracter?Aparent.Barbatii divorteaza de o femeie pentru alta femeie.Iar femeile divorteaza pentru ca nu-i mai suporta pe sotii lor.Dar nu stiau de la inceput ce au langa ele?Nu sunt impotriva divortului,dar cand o femeie divorteaza la 2 ani dupa ce se casatoreste si lasa un copil de 1 an fara tata “de zi cu zi”,atunci motivele ar trebui sa fie foarte intemeiate si cum nu sunt,acea femeie nu are nicio justificare.

Si uite asa au ajuns barbatii sa bata la usa fostei neveste, sambata dimineata,pentru a-si lua copilul.Ii vezi in parc impreuna,in restaurante,fast-food-uri,mancand inghetata sau jucandu-se cu mingea.Duminica seara,taticul se supune si isi duce copilul inapoi de unde l-a luat,respectiv la fosta sotie.

Chiar daca ar parea sa fie ceva dezastruos pentru copii,lucrurile nu stau in totalitate asa.Si singurul motiv pentru care copiii nu ar avea nimic impotriva este ca parintii le acorda mult mai multa atentie.Daca in trecut parintii nu se ingrijeau asa de mult de copil,acum o vor face,pentru ca fiecare in parte va incerca sa il substituie pe celalalt,oferindu-i copilului mult mai multa dragoste si mult mai multe jucarii.

Dragostea pare un subiect neglijabil in favoarea unei casnicii linistite,dar este un element fundamental cand vine vorba de durabilitatea casniciei.

Fotbalul scoate ce e mai rau din barbati.Nu conteaza ca majoritatea barbatilor,spectatori sau telespectatori,nu au jucat o partida oficiala niciodata.Habar n-au ca esti timorat si ai emotii cand intri pe teren si dupa 20 de ani de viata sportiva.E greu sa mai joci de placere cand fotbalul a devenit o industrie de facut bani.Stresul e foarte mare si indiferent la ce nivel joci,intotdeauna vei intra pe teren cu teama ca nu te vei ridica la asteptarile suporterilor.Dar suporterii nu vad asta.Pentru ei cei mai buni sunt cei care dau goluri si uita de cei care construiesc si leaga jocul.Iar daca marchezi in 10 jocuri la rand si dupa aia marchezi o data la 5 jocuri sau chiar la 9,nu mai esti bun,esti injurat, curand ti se cere inlocuirea,iar apoi esti uitat.

N-am sa inteleg niciodata de ce galeria injura oameni sau intamplari care nu au legatura cu partida la care asista.De ce sunt injurati arbitri in mod constant,sau portarii,sau atacantii,sau echipa adversa,sau patronul echipei adverse,sau zona de provenienta a echipei adverse.In stilul acesta ar trebui injurati invatatorii tuturor jucatorilor de fata,profesorii lor de liceu,si toti oamenii care au avut legatura cu ei la un moment dat.

Cel mai amuzant este atunci cand ceri cu disperare introducerea unui jucator,cand antrenorul a facut deja toate cele 3 schimbari posibile.Ca sa nu mai vorbim despre tocurile care se fataie in timpul partidei cu pretextul ca:”Era asa de dragut aseara in club si vreau sa il vad cand lufteaza(a se intelege “bate penalty”).

Hehe…ma intreb de ce in 5 ani de cand ma duc la meciuri de baschet nu am auzit oameni injurand ca la usa cortului de la arbitri,la antrenori,la patroni,la echipa favorita;scotandu-i in huiduieli de pe teren.

Fotbalul e un sport pentru starea initiala,pura,necioplita….din pacate.