Azi se trezeste de dimineata.Nu ca in alte dimineti cand obisnuia sa doarma pana tarziu.Sta pe marginea patului si isi descurca parul cu degetele.Nu rade,nu zambeste.Nu schiteaza niciun gest care ar putea sa o tradeze.N-ai putea spune la ce se gandeste.
Se aseaza in fata oglinzii.Se uita la anii care au trecut peste fata ei.Ii vede de parca azi s-ar fi nascut si tot azi ar fi murit.N-o sa inteleaga niciodata.
Se ridica si se indreapta spre biblioteca.Se uita la fiecare carte,de parca acum le vede pentru prima data.Le atinge usor cu mana.Le simte sufletul in copertile lor invechite.Fiecare carte o sustine pe cealalta,inevitabil, cum si oamenii se sustin intre ei.
In cuier vede atarnata rochia cea alba.Stia ca astazi o va purta.Va fi prima data….va fi ultima data… Pe masuta de langa pat stau pantofii…albi…frumosi….Plange…Nu e prima data,dar poate va fi ultima.Dar cine isi doreste sa planga pentru ultima data?Sa stii ca e ultima data cand plangi…
Se imbraca incet,sa nu cumva sa trezeasca vreo amintire.Acum se gandeste la multe,ai putea sa iti dai seama la ce.E inca devreme.Trebuie sa ajunga si buchetul.
Toate miresele sunt triste.Asa s-au nascut.









Recent Comments