Nimic.

 

 

Aflandu-te intr-o camera goala ai sa te uiti mereu pe fereastra.De fiecare data vei surpinde altceva.

Acum ai in fatza o cladire.E alcatuita din linii drepte.Are balcoane bine subliniate cu ajutorul unei culori albe.Ar putea fi un bloc in care multe familii isi duc existenta.

Acoperisul cladirii este gol,asa cum probabil este mai mereu.Nicio frunza nu cade pe el,pentru ca nu exista niciun copac,in jur ,mai mare de al doilea etaj.

Langa cladirea frumos colorata este o veche uzina,cu geamuri mari.Uzina nu are perdele,iar copacii din jurul ei o depasesc cu mult.

Oamenii nu se vad nici in stanga nici in dreapta.

Idei,ganduri si oameni.

Ma gandeam ca ideile zboara intotdeauna.De la om la om,de la gand la gand.Fiecarui om i se repartizeaza cate un gand in fiecare moment.Ideile se schimba dupa cum urmeaza planul lor.Nu ne-am nascut idee,dar poate ne-am nascut gand.Si se pare ca ne-am nascut si om.Nu stiu care dintre ele persista mai mult in timp.Probabil ca difera,asa cum o idee nu poate fi exprimata de doi oameni in acelasi fel.Totul se materializeaza in cuvinte,chiar daca ne-am impotrivi teribil de tare.Noi ne-am sforta ineficient in fatza unor idei ce ar ramane mereu la fel,indiferent ca oamenii le-ar putea da viata sau nu.

Ideile au fost intotdeauna puse sub un semn de intrebare.Nu se stie nimic concret despre ele si cu toate astea lumea este formata din idei.Totul incepe si se termina cu o idee.De unde vin?- nimeni nu a putut sa desluseasca.Ideea a creat omul sau omul a creat idea?

Tu stii totul despre tine?Despre tine ca idee,despre tine ca gand sau despre tine ca om…

Dor de iarna.

Azi,penultimul vis s-a scurs in timp ce se gandea la iarna.

Nu stia ca toamna n-o sa-l ierte niciodata.

A mers prin nameti pana la genunchi si a urcat pe cele mai inalte campii.

Omul de zapada i-a spus ca drumul e usor de vazut cu inima.Dar el de unde stia?

Ar merge toata noaptea numai sa stie ca dimineata il va primi cand va ajunge la ea.

Nu-ti fie frica.Fulgii cad din cer cand este insorit,i-am spus.

Ii batea inima.Era o palpaitura mica in partea de sus.

N-a apucat dimineata.S-a stins printre crengile furtunii.

O sa se mai nasca el o data si atunci va ninge!

Ziua alba.

Azi se trezeste de dimineata.Nu ca in alte dimineti cand obisnuia sa doarma pana tarziu.Sta pe marginea patului si isi descurca parul cu degetele.Nu rade,nu zambeste.Nu schiteaza niciun gest care ar putea sa o tradeze.N-ai putea spune la ce se gandeste.

Se aseaza in fata oglinzii.Se uita la anii care au trecut peste fata ei.Ii vede de parca azi s-ar fi nascut si tot azi ar fi murit.N-o sa inteleaga niciodata.

Se ridica si se indreapta spre biblioteca.Se uita la fiecare carte,de parca acum le vede pentru prima data.Le atinge usor cu mana.Le simte sufletul in copertile lor invechite.Fiecare carte o sustine pe cealalta,inevitabil, cum si oamenii se sustin intre ei.

In cuier vede atarnata rochia cea alba.Stia ca astazi o va purta.Va fi prima data….va fi ultima data… Pe masuta de langa pat stau pantofii…albi…frumosi….Plange…Nu e prima data,dar poate va fi ultima.Dar cine isi doreste sa planga pentru ultima data?Sa stii ca e ultima data cand plangi…

Se imbraca incet,sa nu cumva sa trezeasca vreo amintire.Acum se gandeste la multe,ai putea sa iti dai seama la ce.E inca devreme.Trebuie sa ajunga si buchetul.

Toate miresele sunt triste.Asa s-au nascut.

Our masks!

My mask is under my pillow.It’s late at night and i don’t need it anymore!My opened eyes are watching the letters of a book.They think it’s a pretty good book but i think it’s rubbish.I would like a coup of coffee but i forgot i don’t drink coffee.My eyes are still interested in that book but my mind is swimming in the cold water of disappointment.I need a bottle of red wine.I don’t drink red wine but i like to feel it trough my veins and my heart,melting everything in its way.In the kitchen i found my other mask.I forgot about that.This was for my friends and my relatives but I don’t see them anymore.Because of the wine my eyes stopped liking the book.I want a hot bath.My hands are touching the hot water and my eyes are counting the water drops.So much water drops!Another mask is floating next to me.It’s a sad mask but i know it’s mine.I returned it a few times but it keeps comming back!
After a long bath i like sitting on my balcony with the wind blowing in my hear.I like the wind.It can bring so much when you list expect it and it can take things when you want it too.Now the wind puts in my hand a green mask.It’s my smiley mask.Perhaps he’s right:i should use it more often.
Who really knows if we need only one mask or a lot of them?Maybe we should try throwing them away one by one till we remain true and clear.Maybe we should keep them just in case or maybe we never should’ve used them in the first place!
Maybe you know what’s best for you or maybe I don’t know what’s best for me.You should stay and maybe I’ll go.
I’ll give you my smiley mask I’ll survive without it.I know you don’t need it but it’s just for reminding you of me.Maybe when I’m gone…

Hmm.

Daca am asculta cateodata “vechile discursuri care incep astfel:pe vremea mea” ale parintilor poate am invata mai multe,poate am invata cum sa ne bucuram de viata.Poate nu te-ai gandit niciodata dar si tu poti sa spui azi “pe vremea mea”;eu stiu ca pot s-o spun cu mana pe inima.Pentru ca acum 10 ani ascultam Elvis,Michael si Eros,iar azi ne scaldam in manele si lacuri cu “minimal”.Pentru ca acum 10 ani mancam fructe sanatoase,nu imbibate cu tot felul de nenorociri.Pentru ca acum 10 ani inca ne doream sa invatam si sa obtinem totul prin forte proprii,pe cand azi nu stim ce manevre sa mai folosim ca sa muncim mai putin.Pentru ca acum 10 ani sa iubesti pe cineva era un sentiment frumos,azi totul se rezuma la sex si injosire.Pentru ca acum 10 ani stiam sa ne ajutam unii pe altii,azi nu stim cum sa ii calcam in picioare pe ceilalti pentru “a urca”,vezi doamne,pe scara sociala.

Cateodata,indiferent de cati ani am avea,e bine sa ii ascultam pe cei care au trait mai mult decat noi,chiar si cu o zi. Nu conteaza daca nu facem ca ei,dar sa ii ascultam.Va veni o vreme in care,vrem nu vrem,va trebui sa spunem si noi aceleasi lucruri.Ne plangem ca nu primim destul ajutor,dar ar trebui sa ne plangem ca habar nu avem cum sa ascultam.Ai sa intelegi intr-o buna zi,nu-ti face griji!

Da,pe vremea mea eram mai fericita…

Bucurestiul meu.

Te plimbi adesea prin Bucuresti si nu vezi nimic.Esti obisnuit sa vezi aceleasi lucruri si ai uitat sa vezi lucrurile frumoase pe care ar trebui sa le vedem cu totii. Masini,aglomeratie,imbulzeala,poluare,oboseala ,nivel scazut de trai sunt cateva din cuvintele care ne inunda creierele in fiecare zi.Nici mie nu imi plac aceste lucruri,cum nu-ti plac nici tie.Dar cum tu stai si nu faci nimic,asa stau si eu si ma uit la tine.Te vad in metrou,prins in trafic,alergand in statia de autobuz,pierzandu-ti calmul la catedra,rupandu-ti tocul pe scari.Si te vad din ce in ce mai des aruncand mucuri de tigara pe jos.Tu ne reprezinti pe noi,bucurestenii.Nu ai avut de ales si cu toate astea te afli aici.Nu ti-a cerut nimeni parerea iar atunci cand ti-ai spus parerea,ai spus-o prost.
Te plimbi adesea prin Bucuresti si vezi constructiile.Vezi blocurile cu 14 etaje,mall-urile,supermarket-urile, hotelurile,magazinele de la colturile blocurilor,din ce in ce mai multe cluburi,baruri si restaurante,si mai vezi si Arcul de Triumf rasarind de undeva dintre masini.Asta inseamna ca stim sa mancam,sa bem,sa ne distram,sa facem shopping si ca ochii nostri functioneaza bine cand vine vorba de aceste lucruri.E un inceput firav,dar tot inceput se numeste.
Te plimbi adesea prin Bucuresti si vezi parcurile.Intri,te asezi pe o banca si imediat esti transpus in alta lume.Apar cateii alergand dupa obiectele zburatoare aruncate de stapanii lor,apar batranii care discuta despre ultimele noutati,apar florile in mii de culori, apar copii care imprastie zambete la tot pasul si mai apar cativa ca tine,care stau pe cate o banca si privesc.Esti constient ca te-ai lasat purtat de probleme si ai uitat sa iti traiesti viata si iti propui ca de acum incolo sa iesi in parc in fiecare saptamana.
Te plimbi adesea prin Bucuresti si vezi oamenii.Inalti,scunzi,cu burta sau fara,blonzi,bruneti,roscati,cu parul scurt sau lung, cu ochii mari sau mici,cu buze subtiri sau groase,tristi sau veseli,pregatiti sa te salute sau nu.Cu totii trecem prin aceste modificari la un moment dat.Cu totii am fost mai scunzi decat suntem azi,cu totii am avut parul lung si ne-am tuns,cu totii ne-am pus macar o data lentile de contact,cu totii am fost tristi sau veseli,cu totii am avut zile proaste sau bune.Ne regasim in fiecare persoana care ne taie calea si nu vedem asta decat prea tarziu.Suntem acolo,da,peste tot unde sunt si ei.Suntem aceiasi.
Te plimbi adesea prin Bucuresti si te vezi pe tine.Te vezi pe tine pasind pe stradute,ducandu-te la piata,citind o carte, uitandu-te la televizor,grabindu-te spre un loc anume,certandu-te cu cineva,imbratisand pe cineva,scapand cana de cafea si stergand apoi pe jos.Te mai vezi si razand si plangand,dar acum stii ca esti tu,dintr-o multime de oameni.
Nu stiu daca Bucurestiul este foarte diferit fata de celelalte orase din lume,dar stiu ca e diferit pentru aici ma gasesc eu,de fiecare data cand ma caut.

Cum sa citesti o femeie…

Femeile….Cartile….

Tu tii minte toate cartile pe care le-ai citit de-a lungul vietii?Iti amintesti cumva fiecare detaliu al fiecareia dintre ele?Nu poti nici daca vrei!

Sunt carti care ti-au placut si care nu ti-au placut.E imposibil sa le fi indragit pe toate.Si chiar daca jumatate dintre ele ti s-au parut extraordinare,intotdeauna exista una speciala,una in care sa te regasesti de fiecare data cand o rasfoiesti.

Unele carti nu ti-au captat atentia suficient,obligandu-te sa lasi semnul de carte undeva intre doua pagini.La alte carti ti-au placut doar anumite capitole,iar pe altele le-ai judecat dupa coperta.

Obisnuiam sa citesc intai finalul.Daca imi placea,atunci citeam toata cartea,daca nu,nu.Am invatat,totusi,sa nu mai etichetez o carte dupa final,caci in ciuda finalului nefericit,cartea poate fi nesperat de buna.

Intr-o carte intalnim cuvinte mai putin cunoscute noua si,cu toate ca le putem identifica cu usurinta in dictionar,tot nu reusim sa le intelegem rostul printre celelalte cuvinte.

Coperta poate fi atat de frumoasa incat nu ai cum sa nu o cumperi,dar,cand ajungi la ultima pagina,iti dai seama ca ai facut o investitie proasta si,cateodata,e prea tarziu sa o poti restitui.

Mie imi plac copertile simple si cu scris putin.Imi plac dialogurile consistente,dar si descrierile amanuntite.Imi place sa citesc prefata ca sa stiu ce va urma.Notele de subsol sunt de asemenea foarte importante,dar omise de cele mai multe ori.Dar ce imi place cel mai tare e sa ma uit peste bibliografie ca sa stiu ca ce pot asocia cartea.

Sunt carti care tie nu-ti plac,dar pe care altii le adora si intotdeauna vor fi carti pe care tu le vei adora ,dar pe care altii le vor respinge.Sunt carti pe care le-as citi de nenumarate ori si sunt carti pe care nu le-as mai deschide vreodata.In biblioteca regasesc titluri ce imi sunt dragi, titluri ce ma fac sa zambesc la revederea lor si cu toate astea nu simt nevoia sa le mai rasfoiesc. Mai sunt carti pe care vreau cu orice chip sa le recitesc ,dar nu imi trebuie mult sa imi dau seama ca nu mai au acelasi farmec ca prima data.

Sunt carti pe care le uiti de cum le termini si sunt carti pe care nu le dai uitarii,indiferent ca ti-au mai trecut alte cateva zeci prin mana.

Sunt carti …..si carti….

Ain’t it funny how it work?

Se pare ca toti alergam dupa lucrurile care ne fac sa ne simtim bine.Indiferent cum o dam,ne dorim sa trecem prin viata facand totul pentru a avea “the best of it”,mai pe scurt,pentru a ne bucura de ea.Cel mai curios dintre toate este modul in care ii percepem pe cei din jur si in care ne percep ei pe noi.Ne petrecem viata cu alti si alti oameni si cu toate astea nu invatam niciodata sa-i analizam cum trebuie.Suntem obligati sa gandim ca cei din jur ca sa fim acceptati.Facem greseli si nu invatam din ele,pentru ca nu le consideram astfel.Te cunosc de 10 ani si habar n-am daca lucrurile pe care ti le doresti te vor multumi sau nu;ma cunosti de 3 ani si habar n-ai ce ma face fericita.That’s the way it works!Toate lucrurile pe care le stim astazi le stiam dinainte sa ne nastem,a trebuit doar sa ni le reamintim(but for some people that’s so fuckin’ hard)!

Cu cat crestem ne dam seama ca trebuie sa ne inconjuram de oamenii care au aceleasi pasiuni ca noi.Si asta pentru ca ni se pare mai usor asa.Ascultam acelasi gen de muzica,ne plac aceleasi persoane,avem aceleasi hobby-uri(asta e categoria unde intra cam toate lucrurile pe care le facem pana la 25 de ani)!De fapt,avem nevoie de oameni care sa gandeasca la fel ca noi,nu de oameni carora sa le placa aceleasi lucruri.Degeaba iti place si tie sa inoti daca inotam pe culoare diferite!

Cu timpul,verbul care ar trebui sa ne caracterizeze pe toti ar fi:”a selecta”.Sunt multe verbe grele,cu complicatii la conjugare si alte cele,dar asta e unul care cantareste foarte mult.Daca va aduceti aminte,nici la scoala nu reuseam sa selectam din doua coloane cuvintele care aveau legatura intre ele,daca nu invatam inainte si nu ne faceam temele pentru acasa.Tindem sa ne limitam la ce stim in loc sa ne largim orizonturile spre ce am putea afla.Dar sa nu ne grabim,nu?Mai e timp…..

Ne refugiem in unele lucruri ca sa uitam de altele.Toti facem la fel.O fi bine n-o fi bine,sa ne fie cu iertare!Gasim solutii pentru toate,dar nu gasim rezolvare.Fugim,dar nu ne dam seama ca ne intoarcem.Azi n-a existat niciodata fara ieri si,cu toate astea,noi asteptam in mod constant sa vina timpul ala,stii tu care,in care o sa fie numai “azi”.Sa ne bucuram de toate fara sa ne facem griji,fara sa ne gandim la altii,fara probleme.Sigur o sa vina timpul ala ca doar vine pentru toti,nu?

Neg pamagim singurib!Intotdeauna avem nevoie de un “g”,de un “p”,de un “b” ,de ceva,sa stim noi ca e acolo,chiar daca el poate nu e necesar,dar cine stie cand il putem folosi in favoarea noastra…..

Ne trezim deodata in locurile pe care le stim de mult timp si care ne-au fost atat de dragi odata!Sunt multe amintiri adunate pe o mare de oameni si avem impresia ca sunt singurele care ne-au ramas din acele vremuri!Si totusi nu e asa.Am ramas cu lucruri mult mai pretioase decat amintirile:cu prietenii!!

Indepartandu-ma de toate astea,ma gandesc ca…..toti suntem dependenti de cate ceva!Diferenta e ca unii nu vrem sa recunoastem!…..sau poate ca pur si simplu nu stiti voi!The thing is you’re the best drug I know that gets me so high…